Predicţii

Acest blog a fost lansat în 1 august, 2008, în ideea de a arăta o imagine a oraşului nocturn, a acestui furnicar, care devine altfel cînd se aprind luminile, proiectoarele, becurile şi apar umbrele. Poate că e acelaşi oraş, dar totuşi nu e! Ceea ce se vede noaptea într-un anume fel, a doua zi, la lumina acelei zile, totul parcă se preschimbă, ca-n poveste. Ce ciudată a fost experienţa sosirii noaptea în Tirana, capitala Albaniei, cînd oraşul era discret dar bine luminat, culoarea luminii electrice, predominantă, era gălbui-cărămiziu-brună, aceasta acoperea şi ascundea orice orori arhitecturale, le îmbrăca în umbre catifelate, iar această ascundere sensibiliza acuitatea percepţiei, a primei întîlniri cu un oraş despre care ştiam că numai frumos nu poate fi! Ei bine, noaptea, poate oboseala drumului, traseul destul de scurt parcurs, central, prin acea urbe, a făcut ca odată cazat să mă gîndesc asiduu la ziua de mîine, cînd urma să descopăr "marea cu sarea"! Despre o plimbare nocturnă, cum obişnuiesc de regulă (nocturnul Amsterdam, nocturnul Belgrad, nocturnul Sankt-Petersburg - nişte repere măreţe pentru deambulările de noapte!), nici nu putea fi vorba. Sunt foarte temerar, dar nici chiar suficient de repezit pentru a descoperi Tirana noaptea. E bine, a doua zi lucrurile s-au developat de o cu totul altă manieră, decît în ajun. Cum, am arătat în altă parte, la vremea potrivită. Ce vreau să spun cu acest exemplu, este faptul că anume evocata discrepanţă este pentru mine tentantă, fertilă, îmbietoare, dătătoare de imagini inedite, originale soluţii plastice. La drept vorbind, tema a fost mai întîi o provocare pentru mine însumi, pentru tocana de legume din capul meu! Nu aveam niciun fel de aşteptări, atunci, acum un cincinal. Apoi, am disipat ideea într-un cerc restrîns de mail-artişti afini, cunoştinţe, camarazi, oameni cu care am ce discuta, şi cu care împărtăşesc gusturi & preferinţe similare, chiar dacă nu sistematic, şi deloc sistemic! Au început să curgă cartoiline, colaje, intervenţii pe diverse suporturi. Noaptea, întradevăr, era şi este diferită pentru fiecare. Mai ales, în oraş, într-o localitate care răspunde nevoilor unui oraş...căci, să ne înţelegem, noaptea la sat e altfel, e mult mai întunecoasă. Întunericul acolo e mai pătrunzător, mai înfricoşător aş spune, nictofobia e mult mai probabil să-şi facă apariţia la sat, într-un mediu rural decît într-o urbe luminată, securizată, organizată, polimorfă, labirintică etc. Chiar dacă se spune că în anumite locuri din lume lumina este mai difiză, şi mai puţin prezentă pentru a lăsa păsările să doarmă, vreau să văd curentul electric prezent de-asupra oraşelor! Predicţia mea este că e o temă care are un viitor...În care cred, şi asupra căruia îndemn semenii să mediteze.